Acelasi complet de judecată nu poate examina apelul după rejudecare, regulă reiterată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu ocazia pronunțării Hotărârii în cauza Leszko vs. Ungaria (cererea nr. 40044/18, 6 aprilie 2023).
Reclamantul, un polițist, a fost condamnat de către Judecătoria Szeged pentru complicitate, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de retrogradare din funcție și 60 de zile de plasare într-o unitate militară. Acesta a fost achitat de învinuirea de abuz în serviciu, iar complicele lui a fost achitat de acuzația de luare de mită.
În apel, cauza a fost examinată de către Curtea de Apel Budapesta, anume de completul 6.Kbf., format din judecătorii T, S și M. Instanța de apel a casat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza la rejudecare în prima instanță. Motivarea a reținut atât aspecte procesuale, cât și factuale, cu referire la valoarea probantă a declarațiilor martorilor și lipsa de logică în raționamente. Instanța superioară a dat indicații celei inferioare să audieze din nou martorii, să reevalueze probele și să completeze raționamentele.
După rejudecarea cauzei, reclamantul a fost condamnat de către Judecătoria Gyor pentru abuz în serviciu și corupere, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de patru ani de închisoare și o amendă.
Apelula fost examinat de către Curtea de Apel Budapesta, în același complet 6.Kbf., format din judecătorii T, S și M, care a examinat și primul apel.
Hotărârea primei instanțe a fost menținută în partea ce ține de condamnarea reclamantului, fiind redusă pedeapsa. Plângerea reclamantului privind lipsa de imparțialitate obiectivă a instanței a fost respinsă.
În fața Curții, reclamantul s-a plâns că examinarea apelului în mod repetat de către acelasi complet de judecată a făcut procesul său inechitabil, în contradicție cu prevederile art. 6 § l din Convenție.
Curtea a reiterat că sunt două teste în a stabili dacă o instanță este imparțială în sensul art. 6 § 1: primul constă în a încerca să determinăm convingerea și comportamentul unui anumit judecător într-o anumită cauză; al doilea în a constata dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice dubiu legitim în acest sens (a se vedea, printre multe altele, Denisov vs. Ucraina, nr. 76639/11, §§ 61-62, 25 septembrie 2018, Gautrin și alții vs. Franța, 20 mai 1998, § 58).
Referitor la testul subiectiv, imparțialitatea personală a judecătorului trebuie prezumată până la proba contrară (Micallef vs. Malta, nr. 17056/06, § 94, 2009). În speță, nimic nu indică că judecătorii din completul 6.Kbf. au acționat cu prejudecăți personale. Acest aspect nu a fost contestat de părți.
În ceea ce privește al doilea test, cu aplicare în privința unui complet colegial, este necesar de a determina, dincolo de conduita personală a oricărui membru al acestui complet, dacă sunt aspecte care să-i pună sub semnul întrebării imparțialitatea. Din acest punct de vedere, chiar și aparențele pot prezenta o anumită importanță. Miza este încrederea pe care instanțele trebuie să o insufle într-o societate democratică (Castillo Algar vs. Spania, 28 octombrie 1998, § 45).
În speță, îngrijorările privind imparțialitatea Curții de Apel au rezultat din faptul că completul său a fost compus din aceiași trei judecători care au examinat anterior fondul cauzei în apel și au adoptat hotărârea de a casa hotărârea primei instanțe.
Curtea a fost de acord că această situație putea să stârnească dubii în mintea reclamantului referitoare la imparțialitatea Curții de Apel. Totuși, trebuie de decis dacă aceste dubii erau obiectiv justificate. Răspunsul la această întrebare depinde de circumstanțele cauzei.
În primul apel, Curtea de Apel a operat atât cu întrebări procesuale cât și cu materiale. Într-adevăr completul 6.Kbf. a examinat fondul cauzei. Procedând astfel, a avut obiecții referitoare la declarațiile martorilor acceptate de prima instanță, constatând că aceasta a evaluat eronat probele, iar concluziile sale conțineau erori de logică.
În rezultatul casării hotărârii primei instanțe de către instanța de apel, reclamantul a fost condamnat pentru abuz în serviciu, infracțiune pasibilă de o pedeapsă semnificativ mai aspră decât complicitatea. Subsecvent, aceiași judecători ai completul 6.Kbf. au fost chemați să decidă dacă instanța inferioară, care a rejudecat cauza, s-au conformat legii în conformitate cu prescripțiile și punctele lor de vedere anterioare.
Aceste elemente puteau crea reclamantului impresia că Curtea de Apel a avut o poziție prestabilită referitoare la vinovăția sa, iar un apel în fața aceluiași complet, deja lipsit de imparțialitate, era practic sortit eșecului.
Curtea a notat faptul că reclamantul a ridicat aceste obiecții privind imparțialitatea în fața instanței de apel, dar și în fața Curții Constituționale. Totuși, ambele instanțe au respins aceste obiecții.
Aceste circumstanțe sunt suficiente pentru a reține obiecțiile reclamantului privind lipsa de imparțialitate a Curții de Apel drept obiectiv justificate.
Prin urmare, a existat o încălcare a art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată conform Codului de Procedură Penală al Republicii Moldova
În conformitate cu art. 30 Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova, judecarea cauzelor penale se înfăptuiește de către instanţă în complet format din 3 judecători sau de către un singur judecător.
Cauzele penale se judecă de un singur judecător în instanțele de judecată de gradul întâi cu excepţia celor care vizează infracţiunile excepţional de grave, pentru săvârșirea cărora legea prevede pedeapsă cu detenţiune pe viaţă. În acest caz, la decizia motivată a preşedintelui instanţei judecătoreşti, cauza este judecată în complet format din 3 judecători.
De asemenea, cauzele penale deosebit de complicate, precum şi cele care prezintă o mare importanţă socială pot fi examinate, la decizia motivată a preşedintelui instanţei judecătoreşti, în complet format din 3 judecători.
Apelurile şi recursurile împotriva hotărârilor judecătoreşti în cauzele penale pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul, precum şi împotriva hotărârilor instanţelor de apel pentru a decide admisibilitatea, se judecă de către instanţele respective în complet format din 3 judecători.
Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie judecă recursurile împotriva sentinţei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie, împotriva hotărârilor instanţei de apel şi recursurile în anulare în complet format din 5 judecători.
Acelasi complet de judecată nu poate rejudeca cauza
Conform art. 33 alin. (3) CPP judecătorul nu poate participa la o nouă judecare a cauzei atât în primă instanţă, cât şi pe cale ordinară sau extraordinară de atac şi urmează a fi recuzat şi în cazul în care a mai participat în calitate de judecător la examinarea aceleiași cauze în primă instanţă, pe cale ordinară sau extraordinară de atac, precum şi în cazul participării ca judecător de instrucţie.
Dacă există circumstanța menționată, judecătorul este obligat să facă declaraţie de abţinere de la judecarea cauzei.
Pentru aceleași motive, judecătorul poate fi recuzat şi de către părţile în proces. Recuzarea trebuie să fie motivată şi poate fi propusă, de regulă, înainte de începerea cercetării judecătoreşti. Cererea de recuzare poate fi făcută mai târziu numai în cazurile dacă cel care face propunerea de recuzare a aflat motivul recuzării abia după începerea cercetării judecătoreşti.
