citarea in procedura civila – cauza Lazaris vs. Albania, nr. 48806/06, 20 iunie 2023
Reclamantul s-a plâns în fața Curții de la Strasbourg, că Curtea Supremă de justiție nu i-a notificat despre data ședinței în cauza lor civilă, care a avut loc în absența acestora, contrar art. 6 § 1 din Convenția.
Guvernul albanez s-a apărat argumentând că lipsa notificării personale se explică prin implementarea unui sistem precis de adrese poștale, care trebuia finalizat până în 2009. Prin prisma naturii procedurilor în fața Curții Supreme, care examinează doar probleme de drept, prezența părților nu era indispensabilă.
Totodată nu a fost posibilă notificarea lui I.D. deoarece adresa sa nu era disponibilă în dosar din cauza omisiunii sale de a o comunica. Având în vedere că domiciliul reclamanților era peste hotarele țării, citarea publică a fost conformă legii naționale și a permis părții adverse să se prezinte în fața Curții Supreme.
În cazul în care o audiere orală urmează să aibă loc, părțile au dreptul de a fi prezente, a reiterat CEDO.
Dreptul la un proces echitabil, așa cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenție presupune dreptul unei părți de a depune orice observație pe care o consideră relevantă cauzei.
Fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea să-și prezinte cauza astfel încât aceasta să nu fie plasată într-o poziție substanțial dezavantajoasă vis-à-vis de oponentul său, inclusiv posibilitatea să comenteze toate observațiile depuse în scopul influențării deciziei instanței (Andrejeva vs. Letonia, nr. 55707/00, § 96, ECHR 2009). Acolo unde există curți de apel și casație, procedurile în fața lor trebuie să fie conforme cu art. 6 (ibid., § 97).
În speță, în ședința sa din 7 iulie 2005, Curtea Supremă a examinat recursul depus de partea adversă și a audiat susținerele orale ale părții date, a casat hotărârile primelor două instanțe și a respins cerințele reclamanților. Careva notificări personale privind ședința în fața Curții Supreme părțile nu au primit.
Curtea reiterează că art. 6 din Convenție nu reglementează o formă specifică de corespondență pentru instanțe și nu este sarcina CEDO să indice modalitățile preferabile de comunicare cu părțile litigante. Instanțele naționale sunt mai bine plasate să aprecieze situația prin prisma circumstanțelor practice. Rolul Curții este să constate dacă efectele implementării și interpretării regulilor procedurale sunt compatibile cu Convenția (Gankin și alții vs. Russia, nr. 2430/06, §§ 28, 35, 31 mai 2016).
În lipsa notificărilor personale, reclamanții, inclusiv prin intermediul avocaților lor, puteau afla despre ședință doar vizitând instanța sau consultând websaite-ul instanței. Din punctul de vedere al Curții de la Strasbourg, nu se putea pretinde în mod rezonabil de la reclamanți să o facă de fiecare dată, pentru fiecare notificare de ședință publicată de Curtea Supremă în decurs de circa jumătate de an din momentul când au aflat despre recurs (Neshev vs. Bulgaria, nr. 40897/98, §§ 38-39, 28 octombrie 2004).
Chiar dacă părțile dau dovadă de o anumită lipsă de diligență, consecințele atribuite comportamentului lor de către instanțele naționale trebuie să fie comensurabile cu gravitatea eșecurilor lor, ținându-se cont de principiul general al procesului echitabil (Gankin și alții, citată supra, § 27).
Totodată Curtea a constatat că nu există nici un indiciu să se fi depus vreun efort întru a-l notifica despre ședință pe avocatul reclamanților. Identitatea avocatului era cunoscută și instanța deținea procura autentificată notarial prin care I.D. l-a împuternicit să reprezinte reclamanții în instanță.
Nu a existat nici o dificultate întru a-l notifica despre ședințele anterioare sau întru a-i înmâna hotărârile instanțelor inferioare și recursul depus de partea adversă la Curtea Supremă. Mai mult decât atât, identintatea reprezentantului N.B. de asemenea era cunoscută și procura relevantă era disponibilă instanțelor.
Citația poate fi înmânată prin avocat
Evident, domiciliile reclamanților din SUA trebuiau cunoscute de către instanțe. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate afirma că Curtea Supremă nu a avut posibilitatea de a informa efectiv reclamanții sau reprezentanții acestora cu privire la ședință (Dilipak și Karakaya vs. Turcia, nr. 7942/05 și 24838/05, § 85, 4 martie 2014).
Având în vedere care era miza pentru reclamanți – dreptul de proprietate asupra terenului, precum și implicațiile pecuniare, a fost necesară o diligență deosebită din partea autorităților naționale întru a se asigura că garanțiile prevăzute la articolul 6 sunt pe deplin respectate (Schmidt vs. Letonia, nr. 22493/05, § 95, 27 aprilie 2017).
Citația publică
Referitor la argumentul Guvernului potrivit căruia citația publică a permis părții opuse să se prezinte în fața Curții Supreme și să-și prezinte cauza, Curtea a menționat că există posibilitatea ca citația publică să se soldeze cu rezultatul înfățișării părților în fața instanței.
Totuși, aceeași cerință de diligență solicită instanței să ia măsuri pentru a se asigura că dreptul părții de a fi prezentă este respectat, iar ședința poate fi amânată până la o citare corespunzătoare (Gyuleva vs. Bulgaria, nr. 38840/08, § 41, 9 iunie 2016).
CEDO a constat că Curtea Supremă i-a privat pe reclamanți de posibilitatea de a-și prezenta cauza efectiv și de a beneficia de egalitatea armelor în raport cu partea adversă, neîndeplinind obligația sa de a respecta principiul unui proces echitabil. Această deficiență nu a fost corectată odată ce reclamanții au aflat de decizia Curții Supreme.
A existat prin urmare o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție.
Citarea in procedura civila
Modalitățile de comunicare a actelor de procedură în Republica Moldova
În conformitate cu art. 100 alin. (1) Cod de procedură civilă a Republicii Moldova, cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură prin:
- intermediul persoanei împuternicite
- poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire
- intermediul biroului executorului judecătoresc
- adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor
- alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.
Conform art. 100 alin. (2), în cauzele de urgenţă, participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii pot fi înştiinţaţi sau chemaţi în judecată prin telegramă, prin telefon și la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor sau prin alte mijloace care să ateste înmînarea şi primirea înştiinţării sau citaţiei.
Cum sunt citate persoanele aflate în străinătate?
În cazul în care, prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte sau prin lege specială, nu se prevede o altă procedură de citare sau înştiinţare a persoanelor aflate în străinătate, cu domiciliu sau reşedinţă cunoscută, citaţia sau înştiinţarea li se expediază ca scrisoare recomandată cu aviz de primire. Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu este cunoscută, citarea se face conform art. 108 (art. 104 alin. (2) CPC).
As evedea și Karesvaara și Njie vs. Spania.
