Riscul obstructionarii justitiei.
Invocarea riscului de împiedicare a bunei desfăşurări a justiţiei poate avea loc doar în faza iniţială a procedurilor (hot. Jarzynski c. Poloniei, 4 octombrie 2005, § 43).
Totodată o simplă presupunere nu poate sta la baza unei hotărâri privative de libertate. În cazul în care procurorul invocă riscul de împiedicare a bunei desfăşurări a justiţiei, trebuie să prezinte și probe în acest sens.
În cauza Ghavalyan v. Armenia (Decizie din 22 octombrie 2020, cererea nr. 50423/08) reclamanta a invocat că unicul motiv al detenției sale a fost că a refuzat să depună mărturii împotriva managarului companiei.
Riscul obstructionarii justitiei nu poate fi justificat doar prin severitatea posibilei sentințe.
Prima instanță a eșuat să dea o apreciere tuturor circumstanțelor cauzei, inclusiv faptului că ea benevol s-a prezentat la organul de investigație, are o bună reputație și are persoane la întreținere, copilul său și mama bolnavă. Nu există probe că ea ar fi putut să fugă sau să obstrucționeze ancheta. Atunci când detenția sa era prelungită, instanțele doar copiau deciziile lor anterioare.
Examinând cauza, Curtea a reamintit principiile generale referitoare la dreptul de a fi eliberat în decursul procesului care au la bază art. 5 § 3 din Convenție (Buzadji vs. Moldova, nr. 23755/07, §§ 92-102) și a notat că instanțele naționale, ordonând și prelungind arestul reclamantei, s-au referit la riscurile eschivării și obstrucționării anchetei, dar s-au limitat în a repeta aceleași temeiuri de o manieră stereotipă și abstractă, fără a indica nici un motiv specific care să indice de ce acele riscuri ar putea fi unele întemeiate sau să încerce să combată argumentele reclamantei (§ 69).
Este adevărat că Curtea de Apel și-a motivat concluzia că reclamanta ar putea să influențeze alți trei suspecți prin faptul că aceștia sunt anunțați în căutare. Totuși nu este clar cum faptul că alți trei suspecți sunt anunțați în căutare poate însemna că există un risc real al unei conduite ilegale din partea reclamantei. CEDO a scos în evidență faptul că motivarea instanței de apel nu conține nici o detaliere specifică (§ 70).
Pe acest capăt de cerere Curtea a constat violarea art. 5 § 3 din Convenție.
