Decaderea din drepturile parintesti
Pe data de 8 octombrie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat Hotărârea în cauza Zelikha Magomadova v. Rusia, cererea nr. 58724/14.
Cauza se referă la respectarea vieții private și de familie, drept garantat de art. 8 din Convenție, în ceea ce privește drepturile părintești.
Soțul reclamantei, polițist, a murit în timpul unei misiuni de serviciu
În speță, soțul reclamantei, polițist, a murit în timpul unei misiuni de serviciu în iunie 2006. Ei aveau împreună șase fiice. La trei luni după moartea soțului, s-a născut și un fiu. După moartea soțului, reclamanta a continuat să locuiască în casa ce o dețineau într-un sat din Republica Cecenă, în apropiere de rudele soțului, care pe dată au atentat la casa în care locuia și la pensia la care era îndreptățită în rezultatul pierderii întreținătorului familiei. În 2010 reclamanta avut o altercație cu fratele decedatului (E.B.), fiind lovită de câteva ori în cap, după care a dus reclamanta în satul vecin la mama ei.
Rudele fostului soț i-au luat copii
Rudele fostului soț i-au luat copii (fiecare din frații soțului decedat a luat câte un copil) și actele de identitate, comunicându-i că-i vor restitui actele doar dacă renunță la drepturile sale părintești. Reclamanta susține că s-a pomenit într-o asemenea situație datorită faptului că ea nu are printre rudele sale bărbați. În martie 2010 reclamanta a depus o plângere la procuratura teritorială și la unele organizații obștești, plângeri care nu s-au soldat cu vreun rezultat.
Pe data de 14 aprilie 2010 cumnatul agresor a fost desemnat prin decizie administrativă tutore al copiilor, fără ca reclamanta să fie notificată.
E.B. nu s-a oprit aici și a depus cerere împotriva lui Zelikha Magomadova privind decăderea din drepturile părintești, motivând prin faptul că aceasta nu a asigurat condiții prielnice de trai copiilor, nu i-a hrănit în modul corespunzător, iar în aprilie 2010 i-a abandonat.
Acțiune reconvenționalăprivind locul de trai al copiilor
Reclamanta a înaintat o acțiune reconvențională solicitând ca locul de trai al copiilor săi să fie stabilit împreună cu ea la adresa sa curentă din satul mamei sale. În fața instanței reclamanta a relatat toate circumstanțele cauzei. A mai menționat că rudele soțului răposat fac tot posibilul pentru a deteriora relațiile sale cu copii, acuzând-o că ea a avut relații cu un bărbat necunoscut, trebuind să jure cu mâna pe Coran în fața lor că o asemenea relație nu a existat. Ea a menționat că își iubește copii și va face tot posibilul pentru ai avea lângă ea.
Reprezentanții autorității tutelare au raportat că nu dispun de probe care să demonstreze că reclamanta nu și-ar fi onorat obligațiile părintești sau că ar fi incapabilă să întrețină copiii. Concluzia autorității tutelare a fost că nu sunt motive de a o lipsi pe Zelikha Magomadova de drepturile părintești și că o eventuală decizie de decădere din drepturile părintești nu ar fi în favoarea copiilor.
Anularea deciziei administrative de instituire a tutelei în favoarea lui E.B.
În instanță a fost prezentat și un raport privind evaluarea psihologică a copiilor în care se menționa că separarea de mamă i-a traumatizat, le-a cauzat anxietate și stres. În raport se menționa că copii au afirmat că au nevoie de dragostea și grija ei, totodată nesimțind atașament emoțional față de rudele tatălui lor. Pe data de 10 august 2010 Judecătoria Districtului Naursky i-a dat câștig de cauză reclamantei. A fost anulată decizia administrativă de instituire a tutelei în favoarea lui E.B., locul de trai al copiilor a fost stabilit cu mama lor.
Pe data de 14 septembrie 2010 Curtea Supremă a Republicii Cecene a menținut hotărârea primei instanțe. Având în vedere că rudele răposatului nu au executat hotărârea judecătorească, pe data de 10 martie 2011 reclamanta s-a adresat Departamentului de executare a Republicii Cecene, care a refuzat demararea procedurii de executare silită.
Motivarea a fost că cerințele reclamantei nu îndeplinesc cerințele legislației, iar în hotărârea judecătorească nu este stabilit de a încasa de la pârât bunuri, bani sau de al obliga să îndeplinească anumite acțiuni, sau de a se abține de la îndeplinirea anumitor acțiuni. Zelikha Magomadova a contestat în instanță acest refuz, dar nu a primit răspuns.
Pe data de 17 iunie 2011 E.B. a depus în instanță o cerere de revizuire a hotărârii judecătorești motivînd că au apărut “circumstanțe noi”. Acesta a afirmat că la data pronunțării hotărârii nu se cunoștea că Zelikha Magomadova concubina cu un bărbat neangajat în câmpul muncii, fără loc permanent de trai, cu care cheltuia toți banii primiți de la stat drept pensie pentru pierderea întreținătorului. Aceste circumstanțe pot fi confirmate de către martori. Instanța a dispus rejudecarea cauzei, hotărâre menținută de Curtea Supremă de Justiție a Republicii Cecene.
Evaluarea psihologică a celor trei fiice mai mari
În cadrul rejudecării cauzei a fost dispusă evaluarea psihologică a celor trei fiice mai mari. De această dată concluzia a fost că fetele au o atitudine negativă față de mama lor, ele se simt în siguranță cu unchiul lor, iar o schimbare a locului de trai le-ar traumatiza. Totodată se menționa despre lipsa legăturilor emoționale între copii și rudele cu care locuiau. O despărțire forțată de mamă ar putea influența negativ viața copiilor, mama trebuie să aibă acces necondiționat la copii săi.
Părțile au prezentat fiecare martori care au dat declarații în favoarea lor. Instanța a respins alegațiile conform cărora Zelikha Magomadova nu ar fi avut grijă de copii și ar fi dus un mod de viață amoral. Dar totodată, având în vedere faptul că timp de doi ani copiii s-au simțit bine la unchiul lor și au o atitudine negativă față de mamă, este mai bine să locuiască în continuare cu unchiul. Zelikha Magomadova nu a obiectat, având în vedere atitudinea ostilă a copiilor, dar a solicitat dreptul de ai lua la ea acasă de două ori pe lună la fel ca și în zilele de odihnă și vacanță. Instanța a aprobat și hotărârea a rămas definitivă prin neatacare.
Procedura de executare a hotărârii judecătorești
Executorii judecătorești nu au pus hotărârea în executare decât după ce i-a obligat instanța la cererea reclamantei. Totuși executorii judecătorești nu au însoțit-o niciodată în încercarea ei de ași vedea copiii, aceștia au îndemnat-o să apeleze la autoritățile tutelare. Pe data de 8 martie 2013 reclamanta s-a plâns la Serviciului Federal de executare silită din Federația Rusă. Pe data de 9 decembrie 2013 procedura de executare silită a fost încetată.
Cererea privind decaderea din drepturile parintesti
În iulie 2013 E.B. a depus cerere de chemare în judecată către Zelikha Magomadova privind decăderea din drepturile părintești pe motiv că aceasta nu i-a vizitat timp de trei ani, nu a participat la educația lor și nu i-a ajutat financiar. Autoritatea tutelară a susținut cererea argumentând că reclamanta nu a întreprins nici o măsură pentru ași vedea copiii, nu și-a vizitat două fete mai mari care studiau în Groznîi, nu și-a vizitat copiii la școală și nu a apelat la ajutorul autorității tutelare pentru ași vedea copii, copiii nu doresc să își vadă mama deoarece ea i-a dezonorat prin comportamentul ei amoral.
Instanța a audiat cele două fete mai mari, care au comunicat că nu doresc să-și vadă mama deoarece aceasta le-a dezonorat prin faptul că a avut relații cu un bărbat necunoscut. Prin hotărârea sa din 3 octombrie 2013, instanța a lipsit-o pe Zelikha Magomadova de drepturile ale părintești și a obligat-o să-i plătească lui E.B. pentru întreținerea copiilor. La 25 februarie 2014 Curtea Supremă a menținut hotărârea primei instanțe.
Reclamanta s-a plâns în fața CEDO că autoritățile naționale i-au încălcat drepturile garantate de art. 8 din Convenție potrivit căruia:
§ 1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie (…).
§ 2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora.
Poziția Guvernului
Guvernul rus a recunoscut că a existat o ingerință în dreptul reclamantei garantat de art. 8 § 1 din Convenție, dar a afirmat că o asemenea ingerință a fost necesară prin prisma § 2, invocând protecția drepturilor copilului.
Aprecierea Curții
Având în vedere că Guvernul rus a recunoscut că a existat o ingerință, Curtea urma să stabilească dacă o asemenea ingerință era prevăzută de legislație și dacă era necesară într-o societate democratică.
Curtea a pus la îndoială faptul că interpretarea instanțelor naționale a normei privind motivele decăderii din drepturile părintești ar fi una previzibilă, sau că măsurile întreprinse ar fi fost în interesul copiilor. Totuși a concluzionat că aceste întrebări sunt strâns legate de întrebarea dacă aceste măsuri erau necesare într-o societate democratică, motive din care a examinat cauza din acest punct de vedere.
Curtea a reiterat faptul că art. 8 din Convenție include atât dreptul părintelui de a beneficia de măsuri din partea statului pentru a fi alături de copilul său cât și obligația autorităților naționale de a înlesni această reuniune (§ 107). Argumentul instanțelor, din hotărârile prin care au lipsit-o de drepturile părintești pe reclamantă, potrivit căruia reclamanta nu a întreprins măsuri pentru ași vedea copiii, este bulversant.
Referitor la argumentul potrivit căruia reclamanta nu a susținut financiar copiii Curtea a menționat că acesta nu se baza decât pe alegațiile lui E.B., dar chiar dacă ar fi fost așa, nu este un motiv suficient pentru a o lipsi pe reclamantă de drepturile părintești. Mai mult decât atât, având în vedere relațiile sale cu rudele soțului decedat, nu este clar dacă ea a avut posibilitatea să contribuie financiar sau că un eventual suport financiar ar fi ajuns la copii.
Instanțele naționale au eșuat să explice de ce o asemenea măsură radicală, ca lipsirea de drepturi părintești a singurului părinte în viață, este în interesul copiilor, sau ce motive relevante ar justifica o asemenea măsură din punct de vedere al sănătății și dezvoltării copiilor (§ 113).
Cu referire la opiniile exprimate de copii, Curtea a reiterat că dreptul copilului de ași exprima punctul de vedere nu trebuie interpretat ca acordând un drept de veto necondiționat copilului, fără a lua în considerație alte circumstanțe ale cauzei și a stabili ce este în interesul lor major.
Mai mult decât atât, dacă o instanță a pus la baza hotărârii sale viziunile copiilor care au fost în mod vizibil incapabili să-și formuleze și articuleze o opinie conformă dorințelor sale – de exemplu din cauza unui conflict de loialitate și/sau din cauza expunerii comportamentului de înstrăinare a unui părinte – o asemenea hotărâre ar fi contrară art. 8 din Convenție (§ 115).
Procedurile nu a fost în măsură să stabilească interesele majore ale copiilor
Curtea a concluzionat că procedura de luare a deciziilor a fost deficientă și nu a fost în măsură să stabilească interesele majore ale copiilor. Autoritățile naționale au depășit limitele marjei de apreciere care le este acordată în domeniul dat. Lipsirea reclamantei de drepturile sale părintești a fost arbitrară și grosolan disproporționată față de scopul legitim invocat.
Ingerința în dreptul său la respectarea vieții de familie nu era necesară într-o societate democratică. O asemenea ingerință arbitrară în unul dintre drepturile fundamentale garantate de Convenție nu trebuia să aibă loc într-un stat democratic guvernat de domnia legii.
Curtea a obligat Federația Rusă să achite reclamantei 30000 EURO drept compensație pentru prejudiciul moral și suma de 9000 EURO cu titlu de costuri și cheltuieli.
Despre respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană citiți aici.
