Decaderea din drepturile părintești este o măsură extrem de severă, aplicată doar în situații excepționale.
Această sancțiune legală poate fi dispusă doar de instanța de judecată, în baza unor probe solide care demonstrează neglijența gravă sau comportamentul abuziv al părintelui.
Procedura implică numeroase aspecte juridice, iar aplicarea legislației naționale trebuie realizată prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
Dacă ești implicat într-un astfel de proces, fie ca reclamant, fie ca pârât, este esențial să cunoști implicațiile juridice ale decăderii din drepturile părintești.
Pentru consultație vă puteți programa on-line aici sau puteți apela și scrie la mob. (whatsapp, viber) +373 68093939.
Ce presupune decaderea din drepturile părintești?
Decaderea din drepturile părintești reprezintă o măsură juridică prin care un părinte pierde autoritatea părintească asupra copilului său. Aceasta include pierderea dreptului de a lua decizii cu privire la educația, sănătatea sau domiciliul copilului.
Această măsură nu se aplică automat, ci doar dacă se dovedește că părintele a avut un comportament grav dăunător față de copil.
Cadrul legal în Republica Moldova
Conform art. 67 din Codul familiei al Republicii Moldova, părinţii pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti dacă:
a) se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere;
b) refuză să ia copilul din maternitate sau dintr-o altă instituţie curativă, educativă, dintr-o instituţie de asistenţă socială sau alta similară;
c) fac abuz de drepturile părinteşti;
d) se comportă cu cruzime faţă de copil, aplicînd violenţa fizică sau psihică, atentează la inviolabilitatea sexuală a copilului;
e) prin comportare amorală, influenţează negativ asupra copilului;
f) suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie; (La 6 iunie 2017 Curtea Constituțională a recunoscut constituțională sintagma „de narcomanie” din cuprinsul dispoziţiilor articolului 67 lit. f) din Codul familiei, în măsura în care decaderea din drepturile părintești nu se aplică de către instanța de judecată în mod automat, ci este decisă în interesul superior al copilului).
g) au săvîrşit infracţiuni premeditate contra vieţii şi sănătăţii copiilor sau a soţului; precum şi
h) în alte cazuri cînd aceasta o cer interesele copilului.
Procedura privind decaderea din drepturile părintești
Decaderea din drepturile părintești poate fi dispusă exclusiv pe cale judecătorească.
Acțiunea în decădere din drepturile părintești poate fi intentată de celălalt părinte, tutorele copilului sau autoritatea tutelară locală/teritorială.
Cererea privind decaderea din drepturile părintești se soluționează cu participarea obligatorie a autorității tutelare locale/teritoriale.
Instanța judecătorească are obligația de a transmite, în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii privind decaderea din drepturile părintești, o copie a acesteia organului de stare civilă din raza sa teritorială.
Decaderea din drepturile părintești are următoarele efecte:
Copilul al cărui părinte sau ai cărui părinți au fost decăzuți din drepturile părintești își menține dreptul de folosință asupra spațiului locativ, precum și toate drepturile patrimoniale bazate pe relația de rudenie cu părinții și rudele sale firești, inclusiv dreptul la moștenire.
Plasarea în servicii de plasament în baza dispoziţiei autorităţii tutelare teritoriale în cazul copiilor ai căror părinţi/al căror unic părinte sînt decăzuţi/este decăzut din drepturile părinteşti.
Părinții decăzuți din drepturile părintești pot avea întrevederi cu copilul doar cu aprobarea autorității tutelare teritoriale, fiind luată în considerare, în mod obligatoriu, opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul său de maturitate.
Întrevederile nu sunt permise în cazul în care contactul cu părinții ar putea afecta dezvoltarea fizică sau intelectuală a copilului, dacă părinții se dovedesc incapabili să mențină un astfel de contact, dacă interacțiunea contravine interesului superior al copilului sau dacă acesta a exprimat în mod ferm, pe parcursul procedurii judiciare, obiecții serioase față de reluarea legăturii cu părinții decăzuți din drepturi.
Pierderea drepturilor părintești nu exonerează părintele de responsabilitatea de a contribui la întreținerea copilului minor.
Decaderea din drepturile părintești este definitivă?
Decaderea din drepturile părintești nu este o măsură definitivă. Părintele poate recăpăta exercițiul drepturilor părintești dacă motivele care au justificat decaderea nu mai există.
Luarea copilului de la părinți fără a-i decădea din drepturile părintești
Instanța judecătorească poate dispune luarea copilului de la părinți fără a-i decădea din drepturile părintești, la solicitarea autorității tutelare, dacă prezența copilului în familie îi pune în pericol viața sau sănătatea.
În cazuri excepționale, autoritatea tutelară locală poate decide această măsură imediată și trebuie să informeze procurorul în termen de 24 de ore. În termen de 3 zile lucrătoare, autoritatea tutelară trebuie să sesizeze instanța pentru confirmarea măsurii, în caz contrar copilul fiind înapoiat părinților.
Cererea se soluționează cu participarea autorităților tutelare locale și teritoriale. Părinții pot solicita înapoierea copilului, dacă aceasta nu contravine interesului superior al minorului.
Pe durata separării, părinții își pierd dreptul de a comunica și de a participa la educația copilului, iar autoritatea tutelară teritorială devine reprezentantul legal al acestuia. Întrevederile părinților cu copilul pot avea loc doar cu acordul autorității tutelare și ținând cont de opinia minorului, în funcție de vârsta și maturitatea sa.
Jurisprudența CEDO în cazurile de decădere din drepturile părintești
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în repetate rânduri că orice decizie de decădere din drepturile părintești trebuie să fie proporțională cu scopul protejării copilului, or separarea copilului de părinți trebuie să fie ultima soluție, doar dacă nu există alternative mai puțin restrictive (Kutzner c. Germaniei, nr. 46544/99, CEDO 2002-I).
Examinarea elementelor care servesc cele mai bine interesele copilului este întotdeauna de o importanţă fundamentală (Johansen împotriva Norvegiei, hotărîrea din 07.08.1996, Culegerea 1996-III, § 64).
Interesul superior al copilului
Interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial şi că doar un compartiment deosebit de nedemn poate determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părinteşti în interesul superior al copilului (Gnahore împotriva Franţei, nr. 4003/98, § 59, CEDO 2000IX).
Acest interes prezintă un dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluţie într-un mediu sănătos; pe de altă parte, să menţină legăturile acestora cu familia, cu excepţia cazului în care aceasta s-a arătat a fi nedemnă, deoarece distrugerea acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale (Maumousseau şi Washington împotriva Franţei, nr. 39388/05, § 67).
A se vedea și Zelikha Magomadova v. Rusia.
Decaderea din drepturile părintești este o măsură drastică, aplicată doar în cazuri extreme. Dacă te confrunți cu o astfel de situație, este esențial să apelezi la asistență juridică calificată.
Află ce opțiuni legale ai!
Dacă te regăsești în această situație, contactează-ne pentru o evaluare detaliată a cazului tău.
Pentru consultație vă puteți programa on-line aici sau puteți apela la mob. (whatsapp, viber) +373 68093939.
