Durata examinării recursului la hotărârea privind aplicarea arestului
În Hotărârea sa din 2 februarie 2023, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a referit la durata excesivă a procedurilor de examinare a recursurilor la hotărârile judecătorești privind prelungirea măsurii preventive arestul (Marciniak vs. Polonia, nr. 52089/18).
Față de reclamant a fost aplicată măsura preventivă arestul într-un proces penal în cadrul căruia era învinuit, printre altele, de evaziune fiscală în cuantum de câteva milioane de zloți plonezi, spălare de bani și conducere a unui grup criminal organizat.
Reclamantul a fost reținut pe data de 5 decembrie 2016, iar două zile mai târziu Judecătoria Łódź-Śródmieście a dispus arestarea acestuia pe un termen de trei luni. Instanța și-a motivat hotărârea prin faptul că reclamantul ar putea să obstrucționeze buna desfășurare a urmării penale deoarece riscă o pedeapsă aspră, a refuzat să-și recunoască vina și a comis fapta împreună cu alte persoane. Prin hotărârea sa din 13 ianuarie 2017, Judecătoria Regioală Łódź a menținut hotărârea dată.
Pe data de 30 mai 2017, 29 august 2017, 22 noiembrie 2017 și 21 februarie 2018, Judecătoria Regională Lodz a prelungit arestul reclamantului, decizii care nu au fost contestate.
Ulterior, reclamantul a contestat hotărârile privind prelungirea arestului, după cum urmează:
| Data hotărârii privind prelungirea arestului | Data contestării hotărârii privind prelungirea arestului | Data respingerii recursului reclamantului | Durata examinării recursului |
| 10 mai 2018 | 29 mai 2018 | 13 iunie 2018 | 15 zile |
| 10 iulie 2018 | 24 iulie 2018 | 21 august 2018 | 28 zile |
| 4 octombrie 2018 | 5 noiembrie 2018 | 14 noiembrie 2018 | 9 zile |
| 28 decembrie 2018 | 6 februarie 2019 | 20 februarie 2019 | 14 zile |
| 3 aprilie 2019 | 6 mai 2019 | 22 mai 2019 | 16 zile |
Instanțele naționale și-ai motivat hotărârile de prelungire a arestului prin faptul că exista o bănuială rezonabilă că reclamantul a comis infracțiuniule imputate, că cauza vizează crima organizată și că fapta este pasibilă de o pedeapsă severă. De asemenea, a fost invocat și argumentul că reclamantul a dat instrucțiuni asociaților săi privind declarațiile pe care aceștia urmau să le facă și a aranjat ca aceștia să părăsească țara.
Mai mult decât atât, în timpul afării sale în detenție, a încercat să exercite presiuni asupra martorilor, expediindu-le mesaje din închisoare. Autoritățile au mai invocat și complexitatea cauzei. Până la eliberarea reclamantului cauza numera deja 300 de volume, 800 de învinuiri au fost înaintate, 500 de martori au fost audiați, printre care și cetățeni străini (fapt care a necesitat coooperare internațională).
Pe data de 24 iunie 2019, Procuratura Lodz a eliberat reclamantul pe cauțiune (800,000 PLN ceea ce reprezintă circa 200,000 EUR).
Reclamantul s-a plâns de durata examinării recursului la hotărârea privind aplicarea arestului
În fața Curții, reclamantul a invocat art. 5 § 3 din convenție plângându-se că durata detenției sale preventive a fost nerezonabilă și art. 5 § 4 plângându-se că autoritățile naționale au eșuat să examineze “rapid” recursurile sale împotriva prelungirilor arestului.
Având în vedere amploarea infracțiunilor pretins comise, complexitatea evaziunii fiscale și a cazurilor spălării banilor în general, asistența internațională necesară în cauză și mărimea pretinsului grup criminal organizat, examinarea cauzei inevitabil necesita timp. Nimic nu indică că au existat tergiversări imputabile autorităților. Astfel, Curtea a constatat că investigația a fost condusă cu diligența necesară (§ 16).
Curtea a observat că reclamantul a calculat termenele de examinare a recursurilor din data pronunțării hotărârilor. Totuși, este mai potrivit de a lua în considerație timpul scurs de la depunerea recursului, deoarece perioada de timp premergătoare nu poate fi atribuită statului (Khodorkovskiy vs. Rusia, nr. 5829/04, § 247, 31 mai 2011).
Când sunt admisibile termene
Perioadele examinate se ridică la (în ordine crescătoare) nouă, paisprezece, cincisprezece, șaisprezece și douăzeci și opt de zile.
Curtea a reiterat că este predispusă să tolereze perioade mai lungi de rejudecare în fața instanței ierarhic superioare, în cauzele în care arestarea a fost dispusă de către o instanță de judecată într-o procedură care oferă garanțiile corespunzătoare unui proces echitabil (Shcherbina vs. Rusia, nr. 41970/11, § 65, 26 iunie 2014).
Având în vedere că în speță, arestarea a fost dispusă de o autoritate judecătorească, Curtea a concluzionat că termene de până la șaisprezece zile nu ating nivelul unei încălcări a „celerității” solicitate de art. 5 § 4. Din aceste motive Curtea nu a constat încălcarea art. 5 § 4 la examinarea recursurilor la hotărârile din 10 mai, 4 octombrie și 28 dececembrie 2018 și 3 aprilie 2019.
Totuși recursul reclamantului împotriva hotărârii din 10 iulie 2018 a fost examinat după douăzeci și opt de zile. Guvernul nu a prezentat careva argumente capabile să justifice o asemenea întârziere. Prin prisma jurisprudenței sale constante (Baranowski vs. Polonia, nr. 28358/95, §§ 68-77, ECHR 2000-III; Shcherbina, vs. Rusia, nr. 41970/11, §§ 62-65, 26 iunie 2014), Curtea a constat că a existat o încălcare a 5 § 4 din Convenție (§ 22).
CEDO încasat în beneficiul reclamantului un prejudiciu moral în sumă de 1600 euro.
Temeiurile pentru reţinerea persoanei bănuite de săvîrşirea infracţiunii
(art. 166 Cod de Procedură Penală a Republicii Moldova)
Organul de urmărire penală are dreptul să reţină persoana, dacă există o bănuială rezonabilă privind săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an, numai în cazurile dacă:
- aceasta a fost prinsă în flagrant delict;
- martorul ocular, inclusiv victima, indică direct că anume această persoană a săvîrşit infracţiunea;
- pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea ei de transport sînt descoperite urme evidente ale infracţiunii;
- la locul săvîrşirii infracţiunii sînt descoperite urmele lăsate de către această persoană;
- aceasta a încercat să se ascundă ori nu i s-a putut constata identitatea.
Temeiurile pentru aplicarea măsurilor preventive
Măsurile preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire penală, sau, după caz, de către instanța de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile, susținute prin probe, de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanță, să exercite presiune asupra martorilor, să nimicească sau să deterioreze mijloacele de probă sau să împiedice într-un alt mod stabilirea adevărului în procesul penal, să săvîrşească alte infracțiuni ori că punerea în libertate a acestuia va cauza dezordine publică. De asemenea, ele pot fi aplicate de către instanță pentru asigurarea executării sentinței.
Arestarea preventivă
Arestarea preventivă constituie o măsură excepțională și se dispune doar atunci cînd se demonstrează că alte măsuri nu sînt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestării (art. 185 CPP).
La soluţionarea chestiunii privind arestarea preventivă, judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată are obligaţia să examineze prioritar oportunitatea aplicării altor măsuri preventive, neprivative de libertate, apoi a celor alternative arestului preventiv, și să respingă demersul privind aplicarea arestării preventive atunci cînd acesta nu este motivat suficient sau dacă motivele invocate nu sînt susţinute prin probe care confirmă temeiurile rezonabile de aplicare.
Arestarea preventivă și măsurile alternative de arestare se aplică numai persoanei care este învinuită, inculpată de săvîrşirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 3 ani și doar în condițiile prevăzute de prezentul cod.
Atacarea hotărîrilor privind măsurile preventive
Ordonanţa procurorului cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu plîngere judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărătorul ori reprezentantul său legal.
Hotărîrea judecătorului de instrucţie sau a instanţei cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară, iar în cazul Curții Supreme de Justiție, recursul se examinează de alți trei judecători ai Curții Supreme de Justiție.
Recursul împotriva încheierii judecătorului de instrucţie privind aplicarea sau neaplicarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata ei, privind liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii se depune de către procuror, învinuit, apărătorul său, reprezentantul său legal în instanţa care a adoptat încheierea ori prin intermediul administraţiei locului de deţinere, în termen de 3 zile de la data adoptării încheierii (art. 311 CPP).
Durata examinării recursului
la aplicarea arestului conform codului de Procedură Penală a Republicii Moldiva
Instanţa care a adoptat încheierea, primind recursul, în termen de 24 de ore, îl trimite, cu anexarea copiilor certificate ale actelor care au fost examinate pentru adoptarea încheierii contestate, instanţei de recurs, numind data de soluţionare a recursului şi informînd despre aceasta procurorul şi apărătorul. Instanţa de recurs, primind recursul, solicită de la procuror și de la partea apărării copii certificate ale actelor ce confirmă sau infirmă necesitatea aplicării măsurii preventive respective sau a prelungirii duratei acesteia.
Recursul se judecă în decurs de 3 zile din momentul primirii lui (art. 312 alin. (2) CPP).
