Graficul de întrevedere cu copilul și dreptul la viață privată.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Convenția ONU cu privire la protecția drepturilor copilului, în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie ca sunt luate de instituții publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie sa fie luate in considerare cu prioritate.
Un grafic de întrevedere disproporționat de mic nu servește interesului superior al acestuia și lezează dreptul său la viață privată. Totodată constituie o încălcare a dreptului la viață privată nerespectarea graficului.
Cu ocazia pronunțării pe data de 17.12.2019 a Hotărârii în cauza Bondar vs. Ucraina, cererea nr. 7097/18, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că plăcerea reciprocă trăita de către părinte și copil, unul în compania celuilalt, constituie un element fundamental al vieții de familie (a se vedea printre altele K. și T. v. Finlanda [GC], nr. 25702/94, § 151, ECHR 2001‑VII).
În speță, reclamantul s-a căsătorit cu V. în 2010, iar în 2013 s-a născut fiica lor M. După ce au divorțat un an mai târziu, prin hotărâre judecătorească locul de trai al copilului a fost stabilit împreună cu mama. Reclamantul s-a adresat în judecată pentru a fi stabilit un grafic de întrevederi, invocând că V. nu îi permite să își viziteze copilul. Instanțele de judecată au obligat-o pe V. să nu-i creeze impedimente reclamantului să-și vadă fiica și să participe la educarea acesteia, fiind instituit și un grafic de întrevederi.
Pe 16 februarie 2017 executorul judecătoresc a intentat procedura de executare a hotărârii judecătorești.
Pe 19 februarie executorul judecătoresc a constatat că întâlnirea dintre reclamant și copil nu a avut loc deoarece V. nu a deschis ușa. La 21 februarie executorul judecătoresc a amendat-o pe V. cu 1700 hrivne. Din martie 2017 și până în octombrie 2018 reclamantul a informat regulat executorul judecătoresc și autoritățile despre faptul că V. nu respectă graficul impus de instanța de judecată.
Reclamantul a solicitat luarea altor măsuri pentru a asigura executarea hotărârii judecătorești. Executorul judecătoresc a informat-o pe V. că poate fi aplicată din nou o amendă și poate fi demarat un proces penal. Pe 20 iulie 2018 executorul judecătoresc a mai aplicat o amendă în mărime de 3400 hrivne. Ambele amenzi au fost contestate de V. Executorul judecătoresc a respins cererea reclamantului de a implica un psiholog în procedura de executare a hotărârii judecătorești.
În fața Curții reclamantul s-a plâns că autoritățile naționale au eșuat să asigure executarea hotărârii judecătorești privind graficul de întrevederi cu fiica sa minoră, invocând art. 3 și 13 din Convenție.
CEDO a examinat plângerea prin prisma art. 8 „Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”, potrivit căruia:
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private şi defamilie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.
Poziția Guvernului
Guvernul ucrainean s-a apărat afirmând că executorii judecătorești au luat toate măsurile necesare întru executarea hotărârii judecătorești.
Curtea a constat că numeroase întrevederi nu au avut loc din cauza conduitei mamei. Nimic nu sugerează faptul că autoritățile au luat careva acțiuni pentru a monitoriza executarea voluntară a hotărârii judecătorești. Mai mult decât atât, nu este clar în ce măsură serviciile de protecție a drepturilor copilului se puteau implica în această privință și dacă ar fi putut fi folosită vreo mediere familială.
Deși, în mod cert, respectarea voluntară este întotdeauna preferabilă, poziția tranșantă luată de unii părinți, pot face o asemenea respectare dificilă, ceea ce face necesar, în unele cazuri, de a aplica măsuri coercitive proporționale. Executorii judecătorești au aplicat două amenzi, contestate în instanță și despre care nu se știe dacă au fost sau nu achitate. Astfel, este puțin probabil ca ele să fi avut vreun efect coercitiv asupra lui V., având în vedere că ea a continuat să împiedice contactul dintre reclamant și copil.
Anterior, în cauza Vyshnyakov v. Ucraina (nr. 25612/12, Hotărârea din 24 iulie 2018) Curtea a constatat că executarea necorespunzătoare a hotărârilor judecătorești privind întrevederile părinților cu copiii este datorată lipsei unei legislații desfășurate și a unui cadru administrativ care ar facilita respectarea benevolă a graficului, care ar implica profesioniști în domeniul familiei și al îngrijirii copilului. Mai mult decât atât, cadrul existent nu oferă măsuri oportune și specifice pentru a asigura, prin prisma principiului proporționalității, respectarea silită a graficului.
Curtea a constatat că a existat o violare a art. 8 din Convenție și a acordat reclamantului 7500 EURO cu titlu de prejudiciu moral.
De remarcat, că și Republica Moldova a fost condamnată pentru încălcări similare pe data de 04 noiembrie 2014, când a pronunțat hotărârea în cauza Tocarenco v. Republica Moldova (cererea nr.769/13). Curtea a constatat că acțiunile întreprinse de către autoritățile naționale de resort, în legătură cu plângerile reclamantei, la diverse etape ale procedurii, atât în vederea reconcilierii părinților, cât și pentru obținerea executării deciziilor judiciare intermediare, au fost insuficiente.
În pofida posibilităților restrânse de a acționa din cauza lipsei unei decizii judiciare irevocabile, autoritățile de resort nu au întreprins toate măsurile necesare, rezonabil aplicabile, întru restabilirea contactului dintre reclamantă și fiul său. Prin urmare, autoritățile au tolerat un proces de înstrăinare a legăturii părintești, în defavoarea reclamantei, încălcând-se, astfel, drepturile acesteia garantate de articolul 8 din Convenție.
Legislație națională
În conformitate cu legislația Republicii Moldova, în cazul nerespectării hotărîrii instanţei judecătorești, la cererea părintelui care locuiește separat de copil, instanţa judecătorească, ţinînd cont de interesele şi opinia copilului, în funcţie de vîrsta şi gradul său de maturitate, poate decide transmiterea copilului către acesta (art. 64 alin. (3) din Codul Familiei).
Totodată, neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executare a hotărîrii instanţei de judecată se sancţionează cu amendă de la 30 la 60 de unităţi convenţionale (art. 318 alin. (1) din Codul contravențional).
Neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executare a hotărîrii instanţei de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancţiunii contravenţionale, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 650 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani (art. 320 alin. (1) din Codul Penal).
Despre decăderea din drepturile părintești citește aici.
Alte informații privind programul de întrevederi găsiți aici.
