Despagubirea persoanelor nevinovate atrase la răspundere penală

Despagubirea persoanelor nevinovate atrase la răspundere penală.

Prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 16.06.2021 (dosar nr. 2ra-500/2021) a fost admis recursul declarat de R. Z., reprezentat de avocatul Augustin Procopovici, au fost casate integral hotărârile primelor instanțe, s-a constatat încălcarea dreptului lui R. Z. garantat de articolul 5§1, 5§2, 6§2 din Convenția Europeană a Drepturilor și s-a încasat în beneficiul său din contul bugetului de stat prejudiciul moral în sumă de 100 000 lei.

Acțiunea a fost înaintată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Generală, în privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

În speță a fost abordată următoarea problemă de drept: este sau nu necesar, pentru aplicarea Legii nr. 1545 din 25.02.1998, un act procedural definitiv şi irevocabil prin care să se stabilească ca fiind ilegale acţiunile persoanei cu funcție de răspundere?

Judecătoria mun. Chișinău sediul Centru și Curtea de Apel Chișinău au respins acțiunea privind despagubirea persoanelor nevinovate atrase la răspundere penală ca fiind neîntemeiată.

Primele instanțe și-au motivat soluția prin faptul că:

reclamantul nu a fost atras la răspundere penală ilegal, nici nu a obţinut calitatea procesuală de condamnat;

faptul că R. Z. a fost pus sub învinuire, iar ulterior scos de sub urmărire penală, nu denotă faptul că, organul de urmărire penală a admis careva acţiuni ilicite. Or, efectuarea măsurilor operative de investigaţie este obligaţia organului de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi circumstanţele şi persoana care a comis infracţiunea;

în speţă nu există nici un act procedural definitiv şi irevocabil al judecătorului de instrucţie, sau al organului ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acţiunile organului de urmărire penală.

Instanța de recurs a statuat:

dreptul persoanei la repararea prejudiciului material şi moral va apărea, inclusiv în situația tragerii ilegale la răspundere penală şi scoaterii persoanei de sub urmărire penală;

recunoaşterea lui R. Z. în calitate de învinuit, cu scoaterea ulterioară a acestuia de sub urmărire penală, echivalează cu tragerea ilegală la răspundere penală.

instanțele de judecată ierarhic inferioare într-un mod greşit au reţinut la caz şi faptul că în speţa dată nu există nici un act procedural definitiv şi irevocabil a judecătorului de instrucţie, sau a organului ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acţiunile organului de urmărire penală.

Caracterul ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată

Este de menționat faptul că conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti:

acţiuni ilicite sunt acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţii, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau contravenţionale (infracţiuni).

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Conform alin. (2) prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti. Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare (art. 6 lit. b)).

 Astfel, în cazul persoanei scoase de sub urmărire penală pe temeiuri de reabilitare (art. 6 lit. b)):

caracterul ilegal al acțiunilor organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată (art. 2 alin. (1));

nu este necesar de a stabili culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti, pentru a fi angajată răspunderea statului (art. 3 alin. (2)).

Art. 2 alin. (1) prevede două tipuri de acțiuni ilicite:

acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţii, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori);

fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau contravenţionale (infracţiuni).

În speță a fost cazul celei dintâi.

Scopul Legii nr. 1545 din 25.02.1998 este de a repara prejudiciul material și moral cauzat persoanelor atrase la răspundere penală, care într-un final s-au dovedit a fi nevinovate, indiferent de vinovăția persoanelor cu funcție de răspundere.

Despre investigarea cazurilor de tortură și despre dreptul la tacere.