Inconsecventa jurisprudentei este o disfuncționalitate a sistemului judiciar. Soluționarea diferită a unor cauze identice afectează previzibilitatea dreptului, securitatea juridică și, în final, dreptul persoanei la un proces echitabil.
Reclamantul a fost numit împreună cu alte două persoane administrator al insolvabilității societății de construcții TECONSA în octombrie 2009. În iulie 2013, reclamantul și un coadministrator au fost revocați din funcții pe motiv că nu au solicitat suspendarea atribuțiilor conducerii societății, în pofida existenței unor investigații penale împotriva directorului companiei, și pentru că nu au exercitat diligența necesară în supravegherea tranzacțiilor.
Agenția Fiscală Spaniolă (AEAT) a inițiat proceduri administrative de atragere la răspundere a celor trei foști administratori ai insolvabilității. Fiecare administrator a fost declarat răspunzător în mod solidar pentru datoriile fiscale restante ale societății TECONSA, pe motiv că ar fi autorizat plăți din masa insolvabilă în valoare de peste 2 milioane de euro.
Fiecare din cei trei administratori și-au conestat separat deciziile ce îi vizau, la Tribunalul Economic-Administrativ Central și, ulterior, în contencios administrativ la Curtea Națională a Spaniei (Audiencia Nacional). Cauzele celor trei administratori au fost repartizate Secției a Șaptea a Camerei de contencios administrativ a Audiencia Nacional.
Inconsecventa jurisprudentei
Secția a Șaptea:
- a admis în parte acțiunea primului coadministrator, reducând întinderea răspunderii atrase la aproximativ 1,4 milioane de euro (12 iulie 2019). Instanța a reținut că Agenția Fiscală Spaniolă (AEAT) a acționat inconsecvent, întrucât, în procedurile paralele, a recunoscut serviciile prestate de REEF, în timp ce le-a negat în cauzele de atragere a răspunderii administratorilor insolvabilității; totodată, a menționat expres că era la curent cu faptul că un recurs conex introdus de „un alt membru al administrației insolvabilității” (reclamantul) era pendinte în fața aceleiași secții.
- a respins în întregime acțiunea reclamantului (21 octombrie 2019), menținând decizia AEAT de atragere a răspunderii pentru suma totală de aproximativ 2,5 milioane de euro. Hotărârea nu a făcut nicio referire la propria motivare a instanței din hotărârea din 12 iulie 2019.
- a admis în parte apelul celui de-al treilea coadministrator (17 februarie 2021), reducând din nou răspunderea atrasă la aproximativ 1,4 milioane de euro și invocând „principiile unității jurisprudenței și securității juridice”.
Inconsecventa jurisprudentei – Principiul egalității
Reclamantul a epuizat fără succes căile de atac interne, invocând încălcarea dreptului la un proces echitabil și a principiului egalității.
Astfel, deși toate cele trei cauze priveau același mecanism de atragere a răspunderii și fapte subiacente în mare parte identice, numai reclamantul a rămas răspunzător pentru suma integrală.
Printr-o hotărâre din 21 octombrie 2019, Curtea Supremă a Spaniei a constatat că hotărârea din 21 octombrie 2019 ar fi trebuit să ajungă la aceeași concluzie ca hotărârea din 12 iulie 2019 și că, odată ce reclamantul a adus acest aspect la cunoștința instanței prin cererea sa de completare a hotărârii, Curtea Națională a Spaniei ar fi trebuit să își modifice soluția în consecință.
Soluția Curții Supreme
Curtea Supremă a precizat că constatarea erorii judiciare este o condiție prealabilă pentru acțiunea în răspundere patrimonială îndreptată împotriva statului. Procedând astfel, la 29 septembrie 2023, reclamantul a depus o cerere la Ministerul Justiției, solicitând despăgubiri pentru eroare judiciară.
Prin scrisoarea din 19 septembrie 2025, Guvernul a informat CEDO că, până la acel moment, nu fusese pronunțată nicio decizie cu privire la cererea de despăgubire.
În fața CEDO, reclamantul a invocat art. 6 § 1 din Convenție, motivând că nu a beneficiat de un proces echitabil, întrucât Curtea Națională a Spaniei a pronunțat hotărâri contradictorii în privința unor circumstanțe identice, fără a oferi o motivare a soluțiilor sale divergente și fără a examina argumentele sale decisive.
Partea relevantă a art. 6 § 1 prevede următoarele:
„La soluționarea drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil sau a oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa, orice persoană are dreptul la un proces echitabil …”
Potrivit reclamantului recunoașterea unei erori judiciare de către Curtea Supremă a Spaniei a confirmat alegația sa potrivit căreia cele trei hotărâri divergente pronunțate între anii 2019 și 2021 de aceeași secție a Curții Naționale a Spaniei, în privința unor fapte și circumstanțe identice, i-au încălcat dreptul la un proces echitabil.
Guvernul a recunoscut că Curtea Supremă a Spaniei a constatat existența unei erori judiciare în cauza reclamantului. Astfel, sistemul juridic intern a deschis calea unei reparații prin mecanismul răspunderii patrimoniale. În opinia Guvernului, o examinare în fond a cauzei de către CEDO nu mai era necesară.
Aprecierea CEDO
Hotărârile contradictorii pronunțate în cauze similare de către aceeași instanță care, în plus, este instanța de ultim grad de jurisdicție în materie, pot aduce atingere principiului securității juridice și, prin aceasta, pot submina încrederea publicului în sistemul judiciar, încredere care constituie una dintre componentele esențiale ale unui stat guvernat de statul de drept.
Posibilitatea apariției unor hotărâri judecătorești contradictorii este o trăsătură inerentă oricărui sistem judiciar și nu poate fi, prin ea însăși, considerată contrară Convenției. Cu toate acestea, soluțiile divergente ale instanțelor naționale întemeiate pe fapte identice pot contraveni principiului securității juridice și pot ajunge chiar să echivaleze cu o denegare de justiție (Inmobilizados y Gestiones S.L. c. Spaniei, nr. 79530/17, §§ 40-41, 14 septembrie 2021).
Aceeași Cameră a Curții Naționale a Spaniei
Hotărârile din speță au fost pronunțate de aceeași Cameră a Curții Naționale a Spaniei, într-o perioadă relativ scurtă de timp, vizând aceeași problemă de drept și același context factual. Divergența a fost, așadar, rezultatul unei judecăți inconsecvente realizate de aceeași formațiune judiciară, acționând în circumstanțe identice (§ 56).
Soluționarea inconsecventă a cererilor formulate de mai multe persoane aflate în situații similare a generat o stare de incertitudine, care trebuie să fi diminuat încrederea publicului în sistemul judiciar, această încredere fiind, în mod evident, una dintre componentele esențiale ale unui stat întemeiat pe statul de drept (Ştefănică și alții c. României, nr. 38155/02, § 38, 2 noiembrie 2010).
Cele trei hotărâri contradictorii (una de respingere și două de admitere a apelurilor, întemeiate pe aceeași raționare) relevă o inconsecvență manifestă în aprecierea faptelor relevante și a argumentelor juridice de către aceeași Secție a Curții Naționale a Spaniei. Această inconsecvență a fost recunoscută ulterior de Curtea Supremă, care a constatat în mod expres existența unei erori judiciare în cauza reclamantului (§ 56).
Lipsa motivării
În ceea ce privește plângerea reclamantului referitoare la lipsa motivării, Curtea a reiterat că, potrivit jurisprudenței sale, părțile la un proces judiciar au dreptul să primească un răspuns specific și explicit la argumentele care sunt decisive pentru soluționarea cauzei (a se vedea Melgarejo Martínez de Abellanosa, nr. 11200/19, §§ 41-43, 14 December 2021).
Curtea Națională a Spaniei nu a examinat susținerea centrală a reclamantului privind validitatea plăților către REEF, susținere care era susceptibilă să fie determinantă pentru întinderea răspunderii sale. Această omisiune împiedică Curtea să verifice dacă argumentul a fost analizat și respins sau pur și simplu ignorat (§ 57).
Principiului securității juridice
Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că procedurile interne au fost viciate atât prin încălcarea principiului securității juridice, rezultată din hotărârile contradictorii pronunțate de aceeași Cameră în cauze identice, cât și prin lipsa unei motivări suficiente ca răspuns la un argument decisiv. Aceste deficiențe, privite în ansamblu, au afectat caracterul echitabil al procedurilor (§ 57).
În consecință, a avut loc o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție.
Reclamantul a fost reprezentat de Gloria Marín Benítez, avocat care profesează în Madrid.
Cauza Latorre Atance vs. Spania, cererea nr. 33818/22, 18 decembrie 2025
