Amendarea avocatului pentru criticarea judecatorului

Amendarea avocatului pentru criticarea judecătorului. Cauza Raspovic vs. Croația, cererea nr. 51775/21.

Pe data de 4 iunie 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că un avocat beneficiază de protecția libertății de exprimare atunci când critică activitatea unui judecător în contextul exercitării atribuțiilor profesionale. Chiar dacă limbajul utilizat a fost sever și caustic, acesta nu a avut ca unic scop insultarea instanței.

Aplicarea unor amenzi semnificative pentru astfel de afirmații a fost considerată disproporționată și incompatibilă cu exigențele articolului 10 din Convenție.

Ivana Raspović, avocat de profesie, a reprezentat un client într-un litigiu civil aflat pe rolul Judecătoriei Municipale Zadar.

După respingerea acțiunii clientului său prin hotărârea pronunțată de judecătorul M.P., aceasta a formulat apel, criticând activitatea judecătorului și acuzându-l, printre altele, de inactivitate, lipsă de diligență și neîndeplinirea obligațiilor sale profesionale.

Ca urmare a afirmațiilor conținute în apel, la 9 iulie 2019 judecătorul M.P. a aplicat reclamantei o amendă de 3.000 HRK (aproximativ 400 EUR) pentru lipsă de respect față de instanță, apreciind că modul său de exprimare a fost necorespunzător.

Reclamanta a contestat sancțiunea, susținând că nu a făcut altceva decât să critice activitatea profesională a judecătorului.

În calea de atac formulată împotriva amenzii, ea și-a reiterat criticile, afirmând că :

„… Dacă acest judecător își face treaba (și nu și-o face), ATUNCI VOI FI FERICITĂ SĂ DONEZ CEI 3.000 HRK LA BUGETUL DE STAT, DACĂ ACESTE FONDURI SUNT REDISTRIBUITE IMEDIAT CA STIMULENT PENTRU [JUDECĂTORUL M.P.] SUB FORMA UNUI BONUS PENTRU O ACTIVITATE DEOSEBIT DE REUȘITĂ … ATUNCI NU VOI REGRETA CĂ AM PLĂTIT CEI 3.000 HRK.

Cu toate acestea, chiar dacă mi-ar fi aplicat amenda maximă, acest lucru nu ar schimba faptul, realitatea și adevărul că acest judecător nu face absolut nimic în [acea] instanță … rezultatul fiind că președintele instanței îl descarcă [pe judecătorul M.P.] de cauze și le repartizează altor judecători. La ce conduce acest lucru? La concluzia că judecătorul își face treaba sau nu??? …

[Judecătorul M.P.] și-a abuzat autoritatea în exercitarea funcției sale de judecător. El nu lucrează la dosarele care îi sunt repartizate …”

Avocatul a fost amendat și pentru cele invocate în apel.

După ce a contestat prima amendă aplicată pentru afirmațiile critice la adresa judecătorului M.P., reclamanta a fost sancționată din nou cu o amendă de 10.000 HRK pentru observațiile formulate în calea de atac. Instanța a considerat că aceasta a continuat să adreseze insulte judecătorului, deși fusese deja sancționată anterior pentru un comportament similar.

Ulterior, Tribunalul Județean Osijek a confirmat prima amendă, dar a redus cea de-a doua amendă de la 10.000 HRK la 4.000 HRK. Reclamanta a încercat să obțină examinarea cauzei de către Curtea Supremă, însă recursul a fost declarat inadmisibil. De asemenea, aceasta a sesizat Curtea Constituțională, invocând încălcarea libertății de exprimare, însă plângerea sa a fost respinsă.

Totodată, Baroul Croat a inițiat împotriva reclamantei o procedură disciplinară pentru o presupusă încălcare gravă a obligațiilor profesionale, procedură care era încă nesoluționată la data examinării cauzei.

În fața Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamanta a invocat încălcarea libertății sale de exprimare, susținând că amenzile aplicate pentru afirmațiile critice la adresa judecătorului nu erau prevăzute de lege, nu urmăreau un scop legitim și nu erau necesare.

Reclamanta a menționat că intenția sa a fost de a critica activitatea profesională a judecătorului, nu de a-l insulta, și că sancționarea sa a avut un efect de intimidare și descurajare a exercitării libertății de exprimare de către avocați.

Amendarea avocatului – Decizia CEDO

Curtea a reiterat că instanțele judecătorești, la fel ca toate celelalte instituții publice, nu sunt imune la critică și control public (a se vedea Skałka c. Poloniei, nr. 43425/98, § 34, 27 mai 2003). Cu toate acestea, trebuie făcută o distincție clară între critică și insultă.

În prezenta cauză, declarațiile reclamantei demonstrează că aceasta se plângea de durata pretins excesivă a procedurii civile. Ea a prezentat documente justificative care arătau că formulase mai multe cereri de accelerare a procedurii în cadrul procesului civil, care, în opinia sa, nu produsese niciun efect.

În aceste circumstanțe, Curtea a acceptat argumentul reclamantei potrivit căruia, în ambele sale apeluri, aceasta și-a exprimat în continuare nemulțumirea față de modul în care au fost desfășurate procedurile interne. Deși este adevărat că observațiile contestate au fost formulate într-un „ton caustic”, utilizarea unui asemenea limbaj în comentarea administrării justiției a fost considerată compatibilă cu articolul 10 din Convenție (Čeferin c. Sloveniei, nr. 40975/08, § 61, 16 ianuarie 2018).

Afirmațiile reclamantei, deși formulate în termeni duri, nu pot fi considerate ca fiind destinate exclusiv insultării instanței (Čeferin, citată anterior, § 59).

Curtea a acordat importanță faptului că reclamanta a fost sancționată cu două amenzi considerabile pentru afirmațiile formulate în exercitarea profesiei de avocat. Chiar dacă acestea nu fuseseră încă achitate, sancțiunile produceau efecte juridice și puteau fi executate, astfel încât reclamanta avea calitatea de victimă în sensul Convenției.

Analizând circumstanțele cauzei, Curtea a concluzionat că instanțele naționale au depășit limitele unei ingerințe necesare și proporționale în libertatea de exprimare a reclamantei.

Prin urmare, sancționarea acesteia pentru criticile aduse unui judecător a constituit o încălcare a articolului 10 din Convenție.