Privarea de libertate a strainilor, însoțită de garanții corespunzătoare, este acceptabilă doar pentru a permite statelor să combată imigrația ilegală, cu respectarea angajamentelor internaționale, în special cele prevăzute de Convenția privind statutul refugiaților încheiată la Geneva la 28 iulie 1951 și Convenția europeană a drepturilor omului semnată pe 4 noiembrie 1950 la Roma.
Cauza M.B. vs. Țările de Jos, cererea nr. 71008/16, 23 aprilie 2024
Cauza se referă la privarea de libertate pretins ilegală a reclamantului într-un centru de detenție pentru străini în perioada examinării cererii sale de azil, motivându-se că acesta prezintă un pericol pentru securitatea publică.
Reclamantul a părăsit Siria în decembrie 2013. După ce a traversat mai multe state, a ajuns în octombrie 2015 în Țările de Jos, unde a solicitat azil. Acesta a fost cazat într-un “centru de recepție a solicitanților de azil”.
Alți doi rezidenți ai centrului au informat autoritățile că reclamantul le-a comunicat că a fost implicat într-o organizație teroristă în Siria și, printre altele, a detonat bombe. Pe data de 30 noiembrie 2015 reclamantul a fost arestat fiind suspectat de participarea la o organizație care are drept scop comiterea de atentate teroriste.
Pe data de 29 august 2016 Curtea Regională Rotterdam a condamnat reclamantul la 10 luni de închisoare, termen din care a fost redusă perioada detenției preventive. Sentința a fost atacată cu apel atât de către reclamant cât și de către procuror.
Pedeapsa a fost ispășită pe data de 23 septembrie 2016.
În aceeași zi, la ordinul adjunctului Ministrului Securității și Justiției, reclamantul a fost plasat într-un centru de detenție a imigranților. Ordinul a fost motivat prin faptul că este necesară detenția în scopul obținerii informațiilor necesare examinării cererii de azil, având în vedere că reclamantul reprezintă un pericol pentru securitatea națională și ordinii publice, prin prisma condamnării sale penale.
Reclamantul a contestat ordinul de plasare în detenție, invocând printre altele că acesta este contrar art. 5 § 1 (f) din Convenție. Curtea Regională din Haga a respins contestația printr-o decizie din 10 octombrie 2016, menținută de Diviziunea Jurisdicției Administrative a Consiliului de Stat.
Reclamantul a contestat detenția sa continuă în fața Curții Regionale din Haga, care pe data de 25 noiembrie 2016 a respins cererea. O altă cerere din aceeași zi, a fost admisă de Curtea Regională pe data de 13 decembrie 2016, care a statuat că detenția în centrul pentru imigranți este ilegală, invocând temeiuri de procedură. Reclamantul a fost supus unor restricții privind libertatea de deplasare.
În procesul penal, care derula în paralel, pe data de 12 decembrie 2017, Curtea de Apel din Haga l-a achitat pe reclamant. Decizia a fost menținută de Curtea Supremă. Pe data de 18 ianuarie 2018, restricțiile de deplasare au fost anulate, iar pe data de 29 martie 2018 cererea de azil a fost admisă.
În fața Curții, reclamantul a invocat că detenția sa în centrul pentru imigranți este contrară art. 5 § 1 (f) din Convenție, care prevede:
“1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
…
(f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală unei persoane în scopul împiedicării pătrunderii ilegale pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare…”.
Aticolul 5 consacră un drept fundamantal, anume protecția individului de interferența arbitrară a Statului în libertatea sa.
Principiile generale privind art. 5 §1 (f) din Convenție, aplicabile speței, au fost expuse în hotărârea pronunțată în cauza Saadi vs. Regatul Unit, nr. 13229/03, ECHR 2008, §§ 61-74.
(i) Conformitatea detenției reclamantului cu scopul art. 5 § 1 (f) și legislația națională
Curtea a constat că detenție reclamantului a fost conformă legislației naționale.
Referitor la argumentul reclamantului că detenția sa nu a fost conformă art. 5 § 1 (f) din Convenție deoarece el deja intrase pe teritoriul Țărilor de Jos, unde a solicitat azil, Curtea a reiterat că art. 5 § 1 (f) din Convenție permite detenția solicitanților de azil, sau altor imigranți, până când statul va acorda dreptul de intrare.
Din aceste punct de vedere este relevantă intrarea de jure, nu cea de facto. Există posibilitatea ca solicitantul de azil sau alt imigrant, să fie prezent fizic pe teritoriul statului, fără ca intrarea sa să fi fost autorizată, caz în care acesta poate fi deținut potrivit art. 5 § 1 (f). Scopul acestei norme nu se limitează, după cum afirmă reclamantul, strict la proceduri de frontieră.
Potrivit Directivei nr. 2013/32/UE a Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013, privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare), dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat în așteptarea rezultatului examinării cererii de azil nu constituie un drept de a primi permis de ședere (art. 9 § 1).
Detenția reclamantului a avut o bază legală clară și a fost conformă art. 5 § 1 (f) din Convenție.
(ii) Dacă detenție reclamantului a fost una arbitrară.
În continuare, Curtea urma să stabilească dacă a existat o conexitate suficient de strânsă între detenția străinului și scopul preîntâmpinării intrării sale neautorizate.
Este de înțeles îngrijorarea legitimă care există atunci când un solicitant de azil este eliberat din detenție la scurt timp după ce este condamnat în baza unor acuzații referitoare la terorism. Totuși, această circumstanță nu trebuie să conducă la o “detenție preventivă” și nu poate să scutească statul de respectarea obligațiilor asumate în baza Convenției (§ 73).
Nu a fost contestat faptul că în perioada detenției reclamantului între 30 noiembrie 2015 și 23 septembrie 2016, autoritățile nu au întreprins acțiuni întru soluționarea cererii de azil. În consecință, această detenție pare a fi una disproporționată, chiar inutilă, or multe acțiuni necesare soluționării cererii de azil puteau fi efectuate în timpul procedurilor penale, fără necesitatea detenției subsecvente în centrul de detenție a imigranților.
Având în vedere faptul că reclamantul nu a fost plasat în detenție atunci când a intrat pentru prima dată în țară și a aplicat la azil, faptul că plasarea în centrul de detenție a imigranților nu a fost considerată necesară pentru a examina cererea de azil, deși nu au fost întreprinse măsuri pentru examinarea acesteia în decursul a zece luni a detenției preventive în procesul penal, Curtea a constatat că nu există o conexiune suficient de strînsă între plasarea reclamantului în centrul de detenție a imigranților și scopul prevenirii intrării sale neautorizate.
Astfel, detenția reclamantului a fost arbitrară, respectiv incompatibilă cu prima parte a art. 5 § 1 (f) (§ 75).
A existat prim urmare o încălcare a art. 5 § 1 din Convenție.
Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de dl. S. Thelosen, avocat care activează în Amsterdam.
Privarea de libertate a strainilor / imigranților în Republica Moldova
Conform art. 64 din Legea nr. 200 din 16.07.2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, luarea în custodie publică este o măsură de restrîngere a libertăţii de mişcare, dispusă de instanţa de judecată împotriva străinului care nu a executat decizia de returnare sau care nu a putut fi returnat în termenul prevăzut de legislaţie, care a trecut sau care a încercat sa treacă ilegal frontiera de stat, care a intrat în ţară în perioada de interdicţie dispusă anterior, a cărui identitate nu a putut fi stabilită, care a fost declarat indezirabil, împotriva căruia a fost dispusă expulzarea sau dacă există riscul sustragerii acestuia.
În cazul străinului împotriva căruia s-a dispus măsura returnării sau care a fost declarat persoană indezirabilă, luarea în custodie publică se dispune de către instanţa de judecată pe o perioadă de pînă la 6 luni, la solicitarea motivată a autorităţii competente pentru străini.
În cazul străinului împotriva căruia s-a dispus măsura expulzării, instanţa de judecată poate dispune ca, pînă la efectuarea expulzării de către autoritatea competentă pentru străini, acesta să fie luat în custodie publică.
Perioada maximă de luare în custodie publică a străinului împotriva căruia s-a dispus măsura returnării nu poate depăşi 6 luni, iar în cazul străinului care a fost declarat indezirabil, perioada maximă de luare în custodie publică nu poate depăşi 12 luni.
Străinii luaţi în custodie publică vor fi plasaţi în Centrul de plasament temporar al străinilor.
Conform p. 2 din Regulamentul Centrului de Plasament Temporar al Străinilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 493 din 7 iulie 2011, Centrul de Plasament Temporar al Străinilor este o structură specializată, subordonată autorității competente pentru străini, fără statut de persoană juridică, destinată cazării temporare a străinilor declarați indezirabili sau împotriva cărora s-a dispus măsura returnării ori expulzării și care au fost luați în custodie publică. Centrul are atribuții de returnare și escortă a străinilor.
Străinii plasaţi în Centru se află sub supraveghere permanentă. În intervalul de timp de la deşteptare pînă la stingere se pot deplasa liber pe teritoriul Centrului în limitele stabilite de personalul acestuia.
În Centru se elaborează un program zilnic al activităţilor, strict reglementat în funcţie de specificul categoriei de străini cazaţi în Centru, de anotimp şi de alte circumstanţe concrete.
Centrul de Plasament Temporar al Străinilor dispune de 3 blocuri administrativ-locative distincte, depozite, mini-teren amenajat pentru activități sportive, parc auto și garajuri. Blocul nr. 1 are 3 etaje: etajul 1 destinat activităților administrative și procedurilor de plasament, etajul 2 este rezervat plasării bărbaților străini și la etajul 3 sunt plasate femeile străine.
Cel de al doilea bloc are două etaje, dintre care unul pentru unitatea de gardă, izolator (nefuncțional) și celălalt are săli de ședințe. Blocul 3 are un singur etaj și este destinat plasării străinilor care însoțesc copii minori sau pentru familii. Blocul 3 dispune de mobilier mai nou și comod, decât blocul locativ nr.1. Ultimele investiții majore în spațiile (clădiri, sisteme de canalizare și electricitate) au avut loc în perioada 2008-2009.
Pentru detalii accesați Raportul de vizită preventivă la centrul de plasament temporar al străinilor.
