Examinarea cererii de azil în cadrul procedurilor „last minute”
Speța se referă la evaluarea finală a riscurilor, premergătoare expulzării reclamantului în țara sa de origine – Bahrain, efectuată de autoritățile olandeze.
Evaluarea a avut loc în cadrul unei proceduri „last minute”, care are drept obiect cereri de azil depuse cu puțin timp înainte de expulzare.
În fața Curții, reclamantul s-a plâns de faptul că riscul de a fi supus unui tratament contrar articolului 3 din Convenție în cazul în care va fi expulzat, risc care s-a și materializat, nu a fost evaluat suficient de autorități. Totodată reclamantul a invocat că nu a avut la dispoziție căi efective de atac pentru a contesta evaluarea autorităților.
Examinarea cererii de azil nr. 1
A.M.A. (reclamantul) a aplicat pentru azil pe date de 10 august 2017. Șase zile mai târziu acesta a fost interogat de către ofițerii Serviciul Migrație și Naturalizare. Acesta a comunicat că este musulman șiit din Bahrein și că a călătorit legal în Iran, de unde a procurat un bilet la avion pentru Ecuador, cu escală în Amsterdam. În timpul escalei, reclamantul a depus cerere de azil în Țările de Jos.
În audierile ulterioare reclamantul și-a motivat cererea prin faptul că riscă să fie persecutat și supus tratamentelor inumane de autoritățile din Bahrein, din cauza activităților sale politice, religiei sale și faptului să fratele său este un activist politic care s-a refugiat în Germania și este căutat de autoritățile din Bahrein. A fost prezentată o scrisoare de la Consiliul Olandez pentru Refugiați, care conținea informații generale despre drepturile omului în Bahrein.
Pe data de 23 august 2017 printr-o decizie administrativă, cererea de azil a fost respinsă. Reclamantul a contestat această decizie în instanța de judecată. El a prezentat o declarație a unui membru din conducerea grupului Tineretului Revoluționar Barbar din Germania (“Tineretul Revoluționar Barbar” este o organizație din Bahrein aflată în opoziție, a cărui membru este reclamantul) și o informație de la Human Rights Watch conform căreia membri ai familiei activiștilor politici sunt persecutați în Bahrein.
Curtea Regională din Haga cu sediul în Haarlem, a declarat contestația inadmisibilă.
Hotărârea instanței a fost contestată la Departamentul Jurisdicției Administrative al Consiliului de Stat (Afdeling bestuursrechtspraak van de Raad van State). După ce cauza a fost expediată la rejudecare, prima instanță a dispus din nou inadmisibilitatea pe data de 19 septembrie 2018. Motivul a fost nedepunerea în termen a motivelor contestației în formă electronică în sistemul instanței. Reclamantul nu a mai înaintat apel la Departamentul Jurisdicției Administrative.
În cele ce au urmat, reclamantul a refuzat să coopereze în cadrul procedurilor de expulzare spre Bahrein, motivând că va fi arestat imediat după ce avionul va ateriza.
Pe data de 17 octombrie 2018, avocatul reclamantului a fost informat că expulzarea spre Bahrein va avea loc pe 20 octombrie 2018.
Examinarea cererii de azil nr. 2
La orele 15.08 în ziua de 19 octombrie 2018, avocatul reclamantului a expediat un email în adresa centrului de detenție, la care au fost anexate documente, care, potrivit avocatului, erau necesare pentru depunerea unei noi cereri de azil. Erau acte obținute de la fratele reclamantului, în copii, în limba arabă, cu antetul Procuraturii din Bahrein. Pe data de 20 octombrie 2018 autoritățile i-au înmânat decizia prin care cererea sa subsecventă a fost declarată inadmisibilă deoarece nu conținea careva elemente noi.
Decizia prevedea expulzarea imediată. O copie a deciziei a fost expediată avocatului prin fax la orele 15.13. Avionul cu care a fost expulzat reclamantul decolase la 14.10.
A.M.A. a fost arestat imediat ce a ajuns în Bahrein. Pe data de 28 februarie 2019 A.M.A. a fost condamnat la închisoare pe viață pentru posesie de arme și muniție și complicitate la acțiuni teroriste.
În fața Curții reclamantul s-a plâns de faptul că riscul de a fi supus tratamentelor contrare art. 3 din Convenție dacă va fi expulzat în Bahrein, risc care sa și materializat, nu a fost pe deplin evaluat de către autoritățile olandeze.
Potrivit art. 3 : “Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”
Examinarea cererii de azil – aspecte procedurale
Statele au dreptul să controleze intrarea, rezidența, îndepărtarea și expulzarea străinilor. Totuși, o expulzare a unui străin de către un Stat Contractant poate da naștere unei probleme prin prisma art. 3 și angajează responsabilitatea Statului în baza Convenției în cazul în care argumente substanțiale au fost prezentate pentru a crede că persoana în cauză riscă în mod real de a fi supusă în statul de destinație tratamentelor contrare art. 3 dacă va fi expulzată.
În asemenea circumstanțe, art. 3 implică obligația de a nu expulza persoana în cauză în această țară (F.G. vs. Suedia, nr. 43611/11, 23 martie 2016, § 111).
Examinarea cererii de azil – sarcina probei
Referitor la sarcina probei, Curtea a statuat că este responsabilitatea împărțită a solicitantului de azil și autoritatea pentru migrație de a constata și evalua toate faptele relevante în procedurile de azil (J.K. și alții vs. Suedia, nr. 59166/12, 23 august 2016, §§ 91-98).
Curtea înțelege necesitatea reducerii presiunii numărului mare de cereri de azil, de a găsi o modalitate de a examina cererile repetitive și/sau vădit abuzive sau vădit nefondate (Mohammed vs. Austria, nr. 2283/12, 6 iunie 2013, § 80), în special cererile care sunt depuse imediat înainte de o expulzare programată. Totuși, având în vedere caracterul absolut al articolului 3 din Convenție, astfel de dificultăți nu pot elibera un stat de obligațiile care îi revin în temeiul acestei norme.
În speță, Curtea urma să stabilească dacă evaluarea “riscului”, premergătoare expulzării reclamantului, efectuată de către autorități, a întrunit standardele art. 3 din Convenție.
Curtea a notat că informația din Bahrein și declarația liderului din Germania a grupului de opoziție erau disponibile în dosarul reclamantului atunci când autoritățile au efectuat evaluarea finală a riscului, înainte de expulzare. Totuși, din decizia din 20 octombrie 2018 nu rezultă că informația dată a fost luată în considerație la evaluarea riscului.
Instanța de la Strasbourg nu a fost de acord cu argumentele autorităților care nu au luat în considerație actele, prezentate în ultimă instanță, deoarece acestea nu erau traduse și reclamantul nu putea indica cu certitudine unde se află originalele.
Concluzionând în grabă că documentele prezentate nu au o valoare probantă din motivele menționate supra, fără o apreciere premergătoare a relevanței lor potențiale, având în vedere alte informații referitoare la situația reclamantului și situația generală din Bahrein, autoritățile competente au avut o abordare restrânsă ce nu poate asigura o examinare atentă și riguroasă așteptată de la ele.
Aceste considerente au fost suficiente pentru Curte pentru a constata că statul reclamat a eșuat să-și onoreze obligațiile procedurale prin prisma art. 3 din Convenție și să evalueze corespunzător, în contextul procedurilor “last-minute”, riscul tratamentului contrar acestei norme, înainte de al expulza pe reclamant din Țările de Jos.
A existat astfel o încălcare a art. 3 din Convenție.
Curtea a obligat statul pârât să-i achite reclamantului o compensație pentru prejudiciul moral în mărime de 50000 euro.
În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de P. J. Schüller, avocat din Amsterdam.
Cauza A.M.A. vs. Țările de Jos, nr. 23048/19, 24 octombrie 2024.
Instituția azilului în Republica Moldova este reglementată prin Legea nr. 270 din 18.12.2008.
Autorităţile competente asigură accesul în teritoriul Republicii Moldova al oricărui străin aflat la frontiera de stat, din momentul manifestării de voinţă, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte că acesta solicită protecţia Republicii Moldova. Solicitanţii de azil nu vor fi sancţionaţi pentru intrare sau şedere ilegală pe teritoriul Republicii Moldova. Tratamentul aplicat acestor persoane se va conforma standardelor internaţionale referitoare la drepturile omului şi prevederilor prezentei legi (art. 9).
În conformitate cu principiul nereturnării (art. 11) :
- nici un solicitant de azil nu va fi expulzat sau returnat de la frontieră ori de pe teritoriul Republicii Moldova.
- nici un beneficiar al unei forme de protecţie nu poate fi returnat sau expulzat într-o ţară ori în teritoriu unde ar putea exista o ameninţare a vieţii sau a libertăţii lui sau în care ar putea fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante.
Art. 62 din lege prevede că în procedură rapidă se examinează următoarele cereri de azil:
a) abuzive;
b) evident nefondate;
c) înaintate de persoane care, prin activitatea sau prin apartenenţa lor la o anumită grupare, prezintă pericol pentru siguranţa naţională ori pentru ordinea publică.
Cererea de azil este considerată abuzivă dacă:
a) solicitantul a indus în eroare autorităţile în ceea ce priveşte identitatea şi/sau cetăţenia sa, şi/sau autenticitatea documentelor sale, prezentând informaţii sau documente false ori tăinuind informaţii şi documente relevante care ar fi putut avea o influenţă nefavorabilă asupra deciziei;
b) solicitantul a depus o altă cerere de azil, furnizând alte date personale;
c) solicitantul nu a furnizat nici o informaţie care să stabilească cu un grad rezonabil de certitudine identitatea sau cetăţenia sa ori nu a prezentat cu rea-credinţă acte de identitate sau documente de călătorie care ar fi fost de ajutor la stabilirea identităţii sau a cetăţeniei sale;
d) solicitantul a depus cerere numai pentru a amâna sau a împiedica punerea în executare a unei decizii anterioare sau iminente care ar conduce la expulzarea sa.
Cererea de azil este considerată evident nefondată dacă:
a) solicitantul a făcut declaraţii incoerente, contradictorii, puţin plauzibile sau insuficiente, care fac, în mod cert, neconvingătoare afirmaţia sa că a fost supus unor persecuţii;
b) solicitantul a depus o cerere nouă în care nu invocă noi elemente relevante cu privire la situaţia sa personală ori la situaţia din ţara sa de origine;
c) solicitantul a intrat pe teritoriul Republicii Moldova în mod ilegal ori şi-a prelungit ilegal şederea şi, fără un motiv valabil, nu s-a prezentat la autorităţi şi/sau nu a depus cerere de azil cât mai curând posibil, având în vedere circumstanţele intrării sale în teritoriu.
Inspectoratul General pentru Migrație
adresa: mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 124
tel: +373 22 265 605, +373 22 265 609
e-mail: migratie@mai.gov.md
Linia verde a Centrului de Apel al IGM: 080001527
Direcția azil și apatridie
adresa: mun. Chișinău, str. Lev Tolstoi 41
tel: +373 22 547 867
Citiți și Cererea de azil și garanțiile CEDO
