Libertatea de informare este o componentă a dreptului la libertatea de exprimare.
Cauza Zöldi vs. Ungaria, cererea nr. 49049/18, 4 aprilie 2024.
Reclamanta a fost reprezentată în fața curții de D. A. Karsai, avocat care activează în Budapesta.
Blanka Zöldi (“reclamanta”) este jurnalist de investigație.
Între 2013 și 2014, Banca Națională a Ungariei a înființat șase fundații pentru a sprijini educația, cercetarea și schimbul de experiență, în mai multe domenii, în principal în economie. Banca Națională a Ungariei, entitate deținută în totalitate de stat, a finanțat fundațiile cu o sumă semnificativă de bani și proprietăți.
Având în vedere utilizarea fondurilor publice, respectivele fundații și cheltuielile acestora au rămas în prim-planul discuțiilor publice ani de zile. În scopul asigurării transparenței, fundațiile au fost interpelate de mai multe ori de către jurnaliști privind cheltuielile acestora. În mass-media de opoziție fundațiile respective au fost acuzate că ar fi servit de fapt scopului „privatizării” fondurilor publice.
La 25 februarie 2015, reclamanta a solicitat anumite informații de la două dintre fundațiile înființate de Banca Națională a Ungariei (Pallas Athéné Geopolitikai Alapítvány – „PAGEO” și Pallas Athéné Domus Scientiae Alapítvány – „PADS”).
Solicitarea privind Libertatea de informare
Solicitarea privind libertatea de informare a vizat finanțarea burselor de doctorat, cercetărilor, conferințelor, publicațiilor și programelor de cercetare. Reclamanta a solicitat, printre altele, să i se comunice numele persoanelor care au obținut granturi și suma de bani primită de acestea, pentru a scrie un articol pe baza informațiilor obținute.
Fiind refuzată, reclamanta a apelat la justiție.
Prima instanță a admis cererea reclamantei și a obligat fundația pârâtă (PAGEO) să comunice reclamantei identitatea beneficiarilor granturilor, sumele de bani primite de către aceștia și activitățile finanțate. Curtea de Apel Budapesta a casat parțial hotărârea primei instanțe în partea ce ține de comunicarea identității beneficiarilor.
Într-un alt proces (cel cu PADS), prima instanță a admis parțial cererea reclamantei, fiind respins capătul de cerere privind dezvăluirea numelor beneficiarilor. Instanța de apel a menținut hotărârea dată.
Curtea Constituțională a respins cererea reclamantei privind casarea hotărârilor instanțelor judecătorești. Totodată s-a constatat că legiuitorul a eșuat să-și respecte obligația de a implementa art. 39 § (2) din Constituție, care garanta transparența pentru fondurile publice, dispunând remedierea acestei omisiuni. Parlamentul s-a conformat și a adoptat o lege în acest sens, intrată în vigoare la 10 iulie 2019.
În fața Curții, reclamanta s-a plâns că a existat o interferență cu dreptul său la libera exprimare. Deși o asemenea interferență se baza pe lege, ea era una arbitrară deoarece legislația nu prevedea controlul necesității și proporționalității unei asemenea măsuri. De asemenea, în procesele naționale nu puteau fi puse în balanță dreptul reclamantei de acces la informare și dreptul beneficiarilor fondurilor publice la protecția datelor cu caracter personal.
Libertatea de informare – garantata de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Art. 10 din Convenție prevede:
1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
Curtea a constat că respingând cererea reclamantei de acces la informația solicitată, autoritățile naționale au interferat cu art. 10 § 1 din Convenție.
O asemenea interferență este compatibilă cu art. 10 § 2 dacă este “prescrisă de lege”, urmărește unul sau mai multe scopuri legitime prevăzute de norma dată, și a fost “necesară într-o societate democratică”.
Refuzul de a oferi acces la numele beneficiarilor granturilor s-a bazat pe prevederi legislative naționale, și poate fi prin urmare considerat legal.
Referitor la scopul legitim al măsurii, Curtea a fost de acord cu argumentul Guvernului conform căruia s-a urmărit protecția drepturilor altor persoane (garantarea dreptului beneficiarilor granturilor la protecția datelor personale).
Rămâne întrebarea dacă restricția dreptului reclamantei de acces la informație a fost “necesară într-o societate democratică”.
Libertatea de informare – restricții
Conform principiilor consacrate ale Curții, orice restricție a libertății de exprimare “trebuie exprimată în mod convingător” (a se vedea printre altele Animal Defenders International vs. Marea Britanie, nr. 48876/08, § 100, 2013; Delfi AS vs. Estonia, nr. 64569/09, § 131, 2015) și trebuie să corespundă unei “nevoi sociale stringente”.
Protecția datelor cu caracter personal este de o importanță fundamentală pentru respectarea dreptului la respectarea vieții private și familiale. Pentru a stabili dacă art. 8 este aplicabil cu referire la o anumită informație personală, este necesar de a lua în considerație contextul specific (S. și Marper vs. Marea Britanie, nr. 30562/04 și 30566/04, § 67, 2008).
Așteptările rezonabile ale persoanei la intimitate, pot fi un factor semnificativ în stabilirea dacă viața privată a persoanei este vizată de măsuri efectuate înafara casei sau spațiilor private (Magyar Helsinki Bizottság vs. Ungaria, nr. 18030/11, § 193, 8 noiembrie 2016). Trebuie de asemenea luate în considerație natura informației vizate și potențialul efect a dezvăluirii informației asupra vieții private.
În speță, deși informația solicitată se referea la numele beneficiarilor granturilor, identitatea acestora era relevantă doar prin prisma primirii banilor publici. Guvernul a eșuat în a explica cum dezvăluirea numelor beneficiarilor granturilor ar afecta viața privată a acestora. Curtea a luat în considerație și faptul că transparența în alocarea banilor publici este un important principiu constituțional.
În asemenea circumstanțe, este lesne de combătut faptul că beneficiarii de fonduri publice nu luau în calcul posibilitatea dezvăluirii publice a identității acestora.
Din aceste motive, interesele protecției drepturilor altora nu sunt de natură și nu ating gradul care să justifice aplicarea art. 8 și punerea în balanță a dreptului reclamantei la libera exprimare (§ 50).
Informația solicitată în scopul contribuirii la transparența alocării banilor contribuabililor, satisface în mod clar testul interesului public.
Reclamanta a solicitat informația în cauză deoarece ea intenționa să exercite dreptul său la libertatea de informare și să contribuie la o dezbatere publică pe un subiect cu un considerabil interes.
Autoritățile naționale nu au pus în balanță exercitarea dreptului reclamantei garantat de art. 10 pe de o parte și dreptul la protecția datelor cu caracter personal ale beneficiarilor granturilor, pe de altă parte. Acestea nu au realizat un echilibru just între interesele concurente în scopul asigurării proporționalității interferenței.
A existat prin urmare o încălcare a art. 10 din Convenție.
Libertatea de informare în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
Libertatea de informare este garantată și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (obligatorie odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în decembrie 2009, având acum o forță juridică egală cu a tratatelor UE).
Art. 11 este intitulat: Libertatea de exprimare și de informare, garantând:
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.
(2) Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.
